„Cred că sunt doar stresat.”

Poate ai spus asta într-o perioadă în care aveai multe de făcut, dormeai mai prost și simțeai că mintea nu se mai oprește.

Și poate chiar asta era.

Dar uneori termenul limită trece. Problema se rezolvă. Programul devine mai puțin aglomerat.

Și, totuși, în tine ceva rămâne în alertă.

Corpul nu se relaxează. Mintea continuă să caute ce ar putea merge prost. Iar liniștea pe care te așteptai să o simți nu apare.

Atunci poate veni întrebarea:

„Este stres sau este anxietate?”

Cele două se pot simți foarte asemănător. Și nu există întotdeauna o graniță clară între ele.

Dar uneori diferența începe să se vadă nu doar în ceea ce simțim, ci în ce se întâmplă cu starea noastră atunci când situația dificilă trece.

Stresul are adesea un „de ce”

Un termen limită.

Un conflict.

O perioadă foarte aglomerată.

O schimbare importantă.

Ceva ne solicită, iar organismul se mobilizează pentru a face față.

Putem deveni mai tensionați sau mai iritabili. Putem dormi mai prost. Ne poate fi greu să ne desprindem mental de ceea ce avem de rezolvat.

De multe ori, dacă ne întrebăm:

„Ce mă stresează în perioada aceasta?”

avem un răspuns.

Știm, măcar aproximativ, ce ne ține în tensiune.

În anxietate, amenințarea poate deveni mai greu de prins

Și anxietatea poate avea un punct de plecare concret.

Doar că, uneori, atenția se mută de la ceea ce se întâmplă acum la ceea ce s-ar putea întâmpla.

„Dacă nu mă descurc?”

„Dacă am făcut o greșeală?”

„Dacă se întâmplă ceva?”

„Dacă senzația asta înseamnă că este ceva în neregulă?”

Mintea încearcă să anticipeze, să verifice, să prevină.

Iar corpul poate reacționa și el: tensiune, neliniște, palpitații, dificultăți de concentrare, senzația că nu te poți relaxa.

Și apare ceva foarte derutant:

simți că ceva nu este în regulă, chiar dacă nu poți spune exact ce.

Uneori, diferența se vede mai bine după ce problema a trecut

Imaginează-ți că mâine ai o prezentare importantă.

Astăzi ești tensionat. Te gândești la ea. Poate dormi mai greu.

Prezentarea se termină.

Ce se întâmplă apoi?

Poate tensiunea începe să scadă și mintea se desprinde treptat de situație.

Dar poate că nu.

Poate începi să te întrebi:

„Oare am spus ceva greșit?”

„Ce-or fi crezut ceilalți?”

„Dacă am făcut o impresie proastă?”

Sau poate apare foarte repede următorul lucru care trebuie anticipat.

De aceea, uneori o întrebare mai utilă decât „Cât de intens simt asta?” poate fi:

„Ce se întâmplă cu mine atunci când lucrul care mă ținea în tensiune s-a terminat?”

Stresul și anxietatea nu stau întotdeauna în cutii separate

O perioadă lungă de stres poate ține organismul în alertă.

Iar după ce ai funcționat mult timp așa, liniștirea nu apare întotdeauna în același moment în care lucrurile din exterior s-au așezat.

În același timp, anxietatea poate face ca situații obișnuite să pară mai amenințătoare sau mai greu de gestionat.

Te simți în alertă.

Observi mai ușor ce ar putea merge prost.

Te îngrijorezi.

Iar îngrijorarea îți oferă încă un motiv să rămâi în alertă.

La un moment dat, poate deveni greu să mai spui unde s-a terminat stresul și unde a început anxietatea.

„Dar nu am niciun motiv să mă simt așa”

Uneori tocmai asta sperie.

În exterior, lucrurile par să fie în regulă.

Și atunci, peste neliniștea pe care o simți, mai apare un gând:

„N-ar trebui să mă simt așa.”

Dar faptul că nu găsești imediat o explicație nu face ceea ce simți mai puțin real.

Nu toate reacțiile noastre emoționale apar doar ca răspuns la ceea ce se întâmplă în acest moment. Putem reacționa și la incertitudine, la ceea ce anticipăm, la anumite senzații din corp sau la experiențe pe care am ajuns să le asociem cu pericolul.

Uneori știm foarte bine, rațional, că „totul este în regulă”.

Și totuși nu ne simțim încă în regulă.

Poate că nu ai nevoie imediat de eticheta perfectă

Este stres?

Este anxietate?

Sunt amândouă?

Poate fi util să știm cum se numește ceea ce trăim. Dar nu trebuie să găsim singuri o explicație perfectă pentru a începe să fim atenți la ceea ce ni se întâmplă.

Poate merită să observi:

De cât timp mă simt așa?

Ce pare să declanșeze starea?

Se liniștește atunci când problema trece?

Sau mintea găsește repede următorul lucru de anticipat, verificat ori rezolvat?

Cât de mult îmi afectează somnul, relațiile, munca sau viața de zi cu zi?

Poate că uneori nu este ușor să spui unde se termină stresul și unde începe anxietatea.

Și poate că nici nu trebuie să găsești imediat răspunsul.

Poți începe prin a observa ce se întâmplă cu tine atunci când lucrul care te-a ținut în tensiune trece.

Se liniștește și mintea odată cu el?

Sau apare repede următorul lucru de anticipat, verificat, rezolvat?

Pentru că uneori nu ceea ce ne îngrijorează spune cel mai mult despre starea noastră.

Ci cât de greu îi este minții să creadă că, pentru moment, nu mai este nimic de rezolvat.


Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește evaluarea de specialitate sau un diagnostic.

Ai grijă de tine,

Anca