Poate te-ai gândit de câteva ori să mergi la psiholog, dar ceva te-a oprit.
Poate nu știi ce ar trebui să spui. Poate te întrebi dacă problema ta este „suficient de serioasă”. Sau poate simplul gând de a vorbi cu un om pe care nu îl cunoști despre lucruri personale te face să amâni.
Pentru mulți oameni, prima ședință vine cu emoții. Uneori cu teamă, alteori cu curiozitate și, foarte des, cu o întrebare simplă:
„Ce o să se întâmple acolo?”
Nu trebuie să știi de unde să începi
Una dintre cele mai frecvente griji înaintea primei întâlniri este: „Nu știu ce să spun.”
Nu trebuie să vii cu povestea pusă în ordine, cu explicații clare sau cu un răspuns perfect pregătit la întrebarea „Ce te aduce aici?”.
Poți începe exact de unde ești.
Poate cu ceva foarte concret: „În ultima vreme nu mai dorm bine.”
Sau: „Mă simt copleșit și nu înțeleg de ce.”
Sau chiar: „Nu știu exact ce să spun, dar simt că ceva nu este în regulă.”
Este suficient pentru a începe.
Rolul psihologului nu este să aștepte o poveste perfect formulată, ci să te ajute să pui în cuvinte ceea ce trăiești și să înțeleagă, împreună cu tine, ce se întâmplă.
Prima întâlnire este, înainte de toate, despre a începe să te cunoști
În prima ședință, discuția pornește de obicei de la ceea ce te-a făcut să cauți ajutor în acest moment.
Ce te preocupă? De când se întâmplă? Cum îți afectează viața? Ce ai încercat până acum? Ce ți-ai dori să fie diferit?
Uneori ajungem și la lucruri din trecut, pentru că experiențele noastre pot ajuta la înțelegerea prezentului. Dar nu trebuie să povestești totul din prima întâlnire.
Ritmul contează.
Există lucruri despre care poate vei putea vorbi ușor și altele pentru care vei avea nevoie de timp și de suficientă siguranță în relația terapeutică.
Ambele sunt firești.
Nu este un interogatoriu și nu există răspunsuri „corecte”
Psihologul îți va pune întrebări. Nu pentru a te verifica și nici pentru a decide dacă ai procedat „bine” sau „greșit”, ci pentru a înțelege mai bine experiența ta.
Uneori întrebările sunt despre ceea ce simți. Alteori despre gândurile care apar într-o anumită situație, despre reacțiile corpului, relații, somn, muncă sau despre felul în care ai încercat până acum să faci față lucrurilor dificile.
Nu există un răspuns pe care „ar trebui” să îl dai.
Există experiența ta.
Dar dacă încep să plâng?
Este o teamă pe care mulți oameni o au înainte de prima întâlnire.
Poți plânge.
Poți să nu plângi deloc.
Poți vorbi foarte mult sau poți avea momente în care nu găsești cuvintele.
Toate acestea își pot avea locul într-o ședință de psihologie.
Nu trebuie să îți controlezi emoțiile pentru a face lucrurile „cum trebuie”. Uneori, emoția care apare ne poate ajuta să înțelegem ceva important despre ceea ce trăiești.
Trebuie să vorbesc despre lucruri despre care nu vreau?
Nu.
Un proces psihologic presupune deschidere, dar deschiderea nu poate fi forțată.
Dacă există un subiect despre care nu ești pregătit să vorbești, poți spune asta. Limitele tale contează, iar încrederea se construiește în timp.
Unele lucruri apar repede. Altele pot fi aduse în discuție abia atunci când te simți suficient de în siguranță pentru a le privi mai atent.
Plec de la prima ședință cu o soluție?
Uneori poți pleca deja cu o perspectivă diferită asupra unei situații. Alteori, prima întâlnire aduce mai degrabă întrebări mai clare decât răspunsuri definitive.
Psihoterapia nu funcționează, de regulă, ca o consultație în care descrii problema și primești imediat o rețetă.
Prima întâlnire este mai degrabă începutul unei hărți.
Încercăm să înțelegem unde ești acum, ce te-a adus aici și încotro ai vrea să mergi.
Pe măsură ce această hartă devine mai clară, putem începe să înțelegem ce te menține blocat și ce ar putea susține schimbarea pe care ți-o dorești.
Și tu îl evaluezi pe psiholog
Există un lucru despre care se vorbește poate prea puțin.
Prima ședință nu este doar momentul în care psihologul începe să te cunoască.
Este și momentul în care tu observi cum te simți în relația terapeutică.
Te simți ascultat? Poți vorbi fără teama că vei fi judecat? Simți că există loc pentru întrebările și ritmul tău? Îți sunt clare explicațiile și felul în care ați putea lucra împreună?
Relația terapeutică este o parte importantă a procesului.
Faptul că ai ajuns la o primă întâlnire nu înseamnă că ești obligat să continui dacă simți că acel psiholog sau acel mod de lucru nu ți se potrivesc.
Prima ședință nu te obligă la nimic
Să faci o programare nu înseamnă că ai decis deja să începi un proces lung de psihoterapie.
Înseamnă că ai ales să acorzi puțin timp unui lucru care te preocupă și să încerci să înțelegi mai bine ce se întâmplă.
Uneori, primul pas nu este să știi exact de ce ai nevoie.
Este doar să îți dai voie să afli.
Dacă încă te întrebi dacă ceea ce trăiești este un motiv suficient pentru a cere ajutor, poți citi și „Când este momentul să mergi la psiholog?”
Uneori, întrebarea nu este dacă problema este „destul de gravă”.
Ci dacă ai vrea să nu mai fii singur cu ea.
Ai grijă de tine,
Anca